Întrebări frecvente

Depinde de marfă. Cerealele și furajele se tranzacționează pe contracte GAFTA: prelevarea o face un superintendent de pe Registrul Aprobat GAFTA, după Regulile de prelevare nr. 124, iar cântărirea după Regulile nr. 123. Oleaginoasele — floarea-soarelui, rapița, soia — merg pe contracte FOSFA: prelevarea o face un superintendent membru FOSFA, după Metodele Contractuale de Prelevare și Codul de Practică al federației. În ambele cazuri e o cerință a contractului, nu o opțiune. KRM Inspection e pe registrele GAFTA de superintendenți și de fumigatori și e membru superintendent FOSFA, secțiunea Oleaginoase.

Ori de câte ori un contract FOSFA vorbește de superintendenți, surveyori sau reprezentanți, înseamnă membri FOSFA — folosirea lor e obligatorie. Sunt două excepții: când contractul sau legea națională cer o agenție guvernamentală, sau când nu există niciun membru disponibil în apropierea portului. La analize, aceeași regulă: analist membru FOSFA, reprezentat în secțiunea Oleaginoase. În România, a doua excepție nu se aplică — sunt 16 firme membre superintendent.

Să opereze independent — „liber de orice presiune comercială, financiară sau de altă natură”, în stabilirea modului de lucru. Superintendentul e numit de cumpărător sau de vânzător, dar nu lucrează pentru rezultatul lor. Lucrează după reguli, iar rezultatul e ce iese din ele. Codul de Practică FOSFA spune același lucru dinspre cealaltă parte: superintendentul rămâne în limitele instrucțiunilor primite, nu își asumă responsabilități care nu i-au fost date și raportează orice abatere de la practica normală.

Cumpărătorul, vânzătorul sau amândoi. Cel care numește răspunde de instrucțiuni precise: ce marfă, ce cantitate nominală, ce analize, ce documente. Cantitatea nominală contează în mod special — de ea depinde câte probe se iau.

Partea prezentă anunță cealaltă parte și cheamă un superintendent de la altă firmă de pe Registrul Aprobat, care prelevează și sigilează în numele celui absent. Cheltuiala suplimentară e a părții care a lipsit sau a refuzat.

Că certificatul emis de o autoritate sau de un organism guvernamental la portul de încărcare e definitiv în privința calității. În cazul ăsta, prelevarea e responsabilitatea acelei autorități, iar probele de arbitraj nu pot fi folosite ca să conteste specificațiile din certificat — decât dacă arbitrii decid altfel.

La punctul de încărcare sau descărcare — navă, barjă, vagon, camion — sau la intrarea și ieșirea din siloz, pe toată durata operațiunii, uniform și sistematic. Din fluxul de marfă în mișcare, de la cel mai apropiat punct practic de navă. O probă luată la sfârșit, dintr-o singură magazie sau doar de la suprafață nu e prelevare conform regulilor.

După ISO 21294, metoda pe care FOSFA o declară contractuală pentru semințe oleaginoase — la cel mai apropiat punct de navă, simultan cu încărcarea sau descărcarea. Semințele avariate, udate sau măturăturile se prelevează separat de marfa sănătoasă și nu se amestecă cu ea; se evaluează și se cuantifică aparte. Proba de laborator merge în borcan etanș de cel puțin 500 ml, umplut până sus și sigilat, păstrat sub 20 °C. Pentru umiditate se ia o a doua probă, în recipient ermetic: 500 g la floarea-soarelui, 250 g la rapiță și soia. Probele pleacă la laborator în cel mult 48 de ore de la terminarea prelevării.

Depinde de cantitatea nominală. Până în 5.000 de tone, marfa se împarte în loturi de 500 de tone, cu minimum 20 de incremente pe lot, de cel mult 1 kg fiecare. Între 5.001 și 10.000 de tone, loturi de 1.000 de tone cu minimum 30 de incremente. Peste 25.000 de tone, loturi de 5.000 cu minimum 50. Regula spune „cât mai multe posibil, dar nu mai puțin de” aceste minime.

Superintendentul oprește operațiunea ca să poată preleva conform regulilor. Părțile sunt considerate de acord cu procedura asta din start — nu e nevoie de o negociere pe loc. E una din puținele situații în care inspectorul are dreptul să oprească încărcarea.

În comun, de cumpărător și vânzător sau de superintendenții lor, cu sigilii inviolabile și identificabile, fără întârziere după divizare. Fiecare probă contractuală poartă numele navei, cantitatea pe care o reprezintă și data sigilării. Împărțirea și sigilarea se fac la lumina zilei sau la lumină artificială agreată de ambii superintendenți.

Toate incrementele se omogenizează într-o probă agregată, care se divide cu un divizor de probe — nu cu mâna — în probele contractuale, fiecare de minimum 3 kg. Dacă marfa e cu umiditate garantată, recipientul trebuie să o păstreze, deci se folosește unul etanș.

Pentru cereale, semințe și leguminoase, un set are trei probe: una pentru analiză, una pentru arbitraj și una de rezervă. Se face un set la fiecare 5.000 de tone sau fracțiune, cu excepția unui rest sub 250 de tone. Probele sunt ținute de vânzător sau de reprezentantul lui. Pentru furaje, setul are patru probe, împărțite câte două între părți. La oleaginoase, pe contract FOSFA, superintendenții cumpărătorului și vânzătorului prelevează și sigilează împreună cinci seturi: cumpărătorul ține două și trimite unul la analiză, vânzătorul ține două.

În 14 zile consecutive de la sigilare, la un analist de pe Registrul Aprobat GAFTA, împreună cu instrucțiunile de analiză. Copia certificatului de analiză se trimite celeilalte părți tot în 14 zile de la primire. Depășirea oricăruia dintre termene face ca pretențiile de respingere sau de bonificație să fie decăzute — decât dacă arbitrii decid altfel.

Trei luni de la data sigilării, dacă niciuna din părți nu cere altfel în scris. La expirarea celor trei luni, superintendentul distruge probele. Până atunci, probele sunt proprietatea ambelor părți, nu a celui care le ține.

Se face o probă suplimentară din proba agregată, dedicată acestor determinări. Pentru porumb, proba trebuie să aibă cel puțin 10 kg — micotoxinele sunt distribuite neuniform și o probă mică le poate rata.

Pentru furaje și orz de malț, da: în 14 zile de la primirea certificatului, oricare parte poate trimite o altă probă sigilată la un al doilea analist. Media celor două se acceptă dacă diferența nu depășește 0,50%; altfel se poate cere o a treia, iar media celor două rezultate mai apropiate devine definitivă. Pentru cereale obișnuite regula nu prevede a doua analiză — de asta există proba de arbitraj. La oleaginoase e altfel: contractele FOSFA dau ambelor părți dreptul la a doua și a treia analiză, pentru oricare specificație, pe cheltuiala lor, cu notificare în 5 zile lucrătoare de la primirea analizei precedente. Media a două, sau media celor două mai apropiate din trei, e definitivă.

Toată marfa trece prin echipamentul de cântărire, pe un traseu securizat, iar cântărirea e simultană cu încărcarea sau descărcarea. Superintendentul are acces deplin la echipament și la verificările lui, iar certificatul de verificare al cântarului trebuie pus la dispoziție la cerere. Măturătura și scurgerile se strâng și se cântăresc, sau se convine o bonificație.

Sub termeni GAFTA, nu implicit. Regulile 123 spun textual că draft survey-ul „nu e o metodă pe deplin exactă” și că determinarea greutății prin deplasament „nu e acceptabilă în scopuri contractuale decât dacă ambele părți o acceptă explicit în scris”. Contractele-tip CIF nr. 24 și 25 încorporează Regulile 123 și stabilesc decontarea pe greutatea cântărită la descărcare, dacă părțile nu convin altfel. Deci draft survey-ul devine metoda contractuală doar când contractul o prevede — ceea ce se întâmplă frecvent, mai ales unde nu există cântar de mal la ambele capete. Metoda folosită trebuie scrisă pe certificatul de cântărire. FOSFA e la fel de explicit pentru oleaginoase: draft survey-ul e admis doar în lipsa oricărui cântar automat, cu acordul expres al ambelor părți, și trebuie scris pe certificatul de greutate. Codul de Practică obligă superintendentul să ceară confirmarea acestui acord înainte de a-l aplica.

Un cântar automat de mal are o precizie de ordinul a ±0,1%; un draft survey, de ±0,5–1%, în funcție de condiții — stare a mării, densitatea apei, calitatea tabelelor hidrostatice, citirea scărilor. În practică se tolerează diferențe de până la 1% între cifra de mal și cea a navei; peste, comandantul protestează și poate cere ca în conosament să intre cifra din draft survey. Draft survey-ul contează și ca probă: un draft survey făcut în comun, cu reprezentanții ambelor părți și ai terminalului, a fost recunoscut de instanțe ca dovadă a cantității acolo unde nu exista certificat oficial de cântărire. De asta îl facem în comun, nu singuri.

Părțile trebuie să convină greutatea de comun acord. Dacă nu se înțeleg, disputa merge la arbitraj GAFTA, după Regulile nr. 125. Unde există o toleranță stabilită de autoritatea națională, aceea se aplică.

La un analist de pe Registrul Aprobat GAFTA al Analiștilor — regulile cer asta. KRM nu are laborator propriu și nu e pe registrul de analiști; lucrăm cu laboratoare terțe. Ce facem noi e partea de care depinde rezultatul: prelevarea conform regulilor, identificarea, sigilarea și expedierea probei în termen, și legarea buletinului de lotul din care a venit. La oleaginoase, analistul trebuie să fie membru FOSFA, reprezentat în secțiunea Oleaginoase, iar certificatul poartă sigiliul oficial FOSFA.

Partea care instruiește superintendentul, dacă nu s-a stabilit altfel în contract. Superintendentul e obligat să scrie pe certificat numele analistului și metodele folosite, ca rezultatul să poată fi urmărit până la sursă.

Marcarea vizuală a unui lot prin pulverizarea unei soluții de colorant pe boabe, ca lotul să fie identificabil cu ochiul liber. Se aplică la cereale furajere sau pentru semănat, când cumpărătorul sau țara de destinație o cer. Nu e reglementată de GAFTA și nu vine din legislația europeană — e o cerință contractuală sau de import. KRM o execută cu echipament propriu, dar nu își verifică propria intervenție; documentul emis e o consemnare operațională, nu o constatare independentă.

Da, ca mandate separate. GAFTA ține registre distincte pentru superintendenți și pentru fumigatori, iar KRM e pe amândouă. Fumigarea e o intervenție asupra mărfii; inspecția e o constatare despre ea. Le stabilim în scris, separat, înainte de operațiune.

Cea mai mare parte a activității e în afara ei. Porturile dunărene, silozurile, depozitele și punctele de recepție din sudul și estul țării sunt unde se face grosul operațiunilor. Confirmăm prezența echipei pentru locația și data cerută înainte de a accepta mandatul.

Marfa și cantitatea nominală, locația, nava sau depozitul, perioada, termenii contractuali — GAFTA, FOSFA sau alții — și documentele de care aveți nevoie la final. Cantitatea nominală și termenii contează cel mai mult: de ele depind planul de prelevare și numărul de seturi de probe.